De câte ori nu ne întoarcem cu gândul la jocurile copilăriei? Gerul ne îngheța obrajii, frigul ne înroșea degetele în mănuși, scoteam limba pentru a prinde fulgii de zăpadă, chiuiam din toată inima, în timp ce săniuța aluneca la vale.
Timp de două zile, în perioada 23-25 februarie, la Cheile Grădiștei, am făcut tot ceea ce a depins de noi să aducem zâmbetul pe fețele și în sufletele a cinci copii și mamele acestora care au venit la pârtie să se bucure de libertatea alunecării pe zăpadă. Și am reușit!
Narcisa, Robi, Diana, Roberta și Lăcrămioara și-au scris una dintre poveștile cele mai emoționante. Acum pot spune: “Și eu am schiat! Și eu m-am dat cu sania! Și eu m-am răstogolit prin zăpadă! Și eu POT!!!“. În felul acesta își scriu propria poveste de viață.
Suntem recunoscători pentru sprijinul oferit în realizarea acestui eveniment de neuitat. Și acești copii au visat să schieze, să simtă bucuria de a reuși și împreună am transformat un vis în realitate.
Impresii de la participanți
„În tabăra de schi mi-a plăcut că m-am întâlnit cu prietenii de care mi-a fost foarte dor. M-am bucurat că am schiat din nou și pentru prima dată am mers singur cu sania. Și mă bucur că am întâlnit prieteni noi. Vă mulțumim Filip și Elena”
“Impresia mea din tabara asta este că nu am crezut vreodată că noi copiii cu dizabilități putem schia. A fost ceva ce nu m-am așteptat să fie, mi-a plăcut enorm de mult. Nu mi-a fost frică deloc și totul a fost foarte frumos”
„De mici ne plac poveștile. Ne place să evadăm în alte lumi, să descoperim.
A fost o provocare pentru mine să citesc în ochii acestor copii minunați acea fericire simplă, plină de sens, care te face să te gândești la ce frumos ar putea fi privită viața.
Asociația “Totul pentru tine” înseamnă multe zâmbete, multă dedicare, multă sinceritate în dorința de a aduce bucurie în poveștile altora.
Am venit cu gândul de a înțelege, de a descoperi “lumea” în care ei trăiesc, de a evada din realitatea mea “normală.
Am plecat cu gândul că povestea lumii lor e un loc pe care toți ar trebui să-l întâlnim măcar o dată în viață, căci nu este așa de străin, atât de îndepărtat pe cât am crede. Un scaun nu înseamnă că suntem mai puțin oameni decât suntem de fapt, înseamnă că am reușit să simțim viața și în alte feluri.
Nu există lumea lor și lumea noastră!
Le mulțumesc mult pentru curajul de a-și împărtăși povestea cu mine, de a mă lăsa să învăț pe deplin din această experiență”
Galerie foto:
